Cum de sustine cu atata ardoare pacea si diplomatia cand din cauza ei se naste razboiul.
Cum de nu poate sa se lase cuprinsa de bucurie fara sa gandeasca la suferinta care-i va urma.
Cum de atunci cand face nazuri, nimic nu-i mai poate scoate din cap ca tu, “cel iubit” esti cel care trebuie sa i le suporte.
Cum de-i simti urma buzelor pe obraz la mult timp dupa ce te-a sarutat.
Cum de vorbeste mult, zgomotos si tare tocmai atunci cand ii spui sa taca malc.
Cum de intelege perfect autori precum Dostoievski sau David Lodge si ii admira din tot sufletul, insa sufletul sau il prefera pe Coelho.
Cum de este singura care ii poate intelege pe toti ceilalti, dar este ultima care se intelege pe sine.
Cum de reuseste sa se strecoare inauntrul unei camere cand tu te-ai asigurat ca ai inchis toate usile, aruncand cheile indaratul usilor.
Cum de probeaza zeci de perechi de pantofi care ii plac toate, insa alege numai una, pe cea care nu ii place.
Cum de este prima care spune “te iubesc” si ultima care iti demonstreaza acest lucru.
Cum de-ti poate spune chiar si cu ochii inchisi unde sunt lucrurile tale, insa rujul preferat nu-l gaseste niciodata in geanta.
Cum de sustine intotdeauna ca de fapt interiorul este cel care conteaza cand este dispusa sa faca orice ca sa arate bine in exterior.
Cum de crede cu tarie in nemurirea frumusetii ei si totusi se grabeste sa si-o prelungeasca din plina frumusete si tinerete.
Cum de pune atata pret pe sinceritatea complimentelor, insa atunci cand le rostesti sincer iti reproseaza lipsa adevarului din ele.
Cum de isi doreste propriul cuib de rai si atunci cand in sfarsit il construiesti pentru ea, o sa sustina ca arata altfel decat raiul.
Cum dintre toti copiii pe care ii are, cel mai drag ii este cel pe care il poarta in pantece.
Cum de mentinandu-si aceleasi principii de-o viata, ajunge sa zamisleasca principii noi in alte vieti.
Cum de incurajeaza atat de mult schimbarea, insa primul lucrul la care ar vrea sa schimbe ceva esti chiar tu, iar ultimul… este chiar ea.
Cum de sufletul ei ajunge acolo unde gesturile tale se impotmolesc. Cum de tese atat de multe ite fara sa se incurce in ele, insa aproape de terminarea panzei, incurca tocmai ita de la care a pornit.
Cum de lumea iti pare si tie rea cand ea o vede asa.
Cum de te vede in culori cand te afli in plin intuneric.
Cum de florile sunt mai mult decat o adunatura la gramada de petale stropite cu culoare.
Cum de citind aceste banale insiruiri, o sa zambeasca in coltul gurii sustinand ca nu a inteles nimic.
Cum de in realitate rade din tot interiorul ei stiind ca a inteles totul.
from here
No comments:
Post a Comment